Cutremur (ca o mica avertizare... unii pot considera aceasta postare sadica..)

Încerc să fac un pas. Incertitudinea mă pândeşte de oriunde. Dacă va mai fi încă un cutremur nu ştiu dacă voi reuşi să ies din clădirea asta până se prăbuşeşte, de fapt e imposibil. Cine dracu m-a pus să mă urc într-o astfel de clădire într-o regiune cu o astfel de activitate seismică? Încerc să-mi găsesc centrul de greutate dar îmi dau seama că nu îl pot repera. Nu mă pot repera pe mine. Frica îmi îngheaţă sângele în vene. Pun piciorul jos şi simt cum toată clădirea se clatină. Simt urletul mulţimii prinsă printre scânduri şi bucăţi de perete. Mă uit în jurul meu. Este o minune că am reuşit să rămân în viaţă. Toţi ceilalţi au căzut de aici câteva etaje bune. Aud un foşnet şi mă uit în stânga mea. Incertitudinea… reuşesc să ajung la locul unde ar fi trebuit să fie scările. Încerc să cobor. Reuşesc. Clădirea geme şi se clatină. Bucăţi de tavan cad în jurul meu. Mai am câteva etaje. Încerc să-mi găsesc drumul spre scara următoare. Nu pot aştepta să fiu salvată. Tot oraşul a fost afectat, de fapt, toată lumea a fost afectată. Încerc să mă agăţ cu mâinile de ceva dar nu pot să simt. Nu percep forma obiectului. Mai cobor cu greu un etaj. Încă unu şi sunt scăpată. Mă uit în jurul meu. O imagine apocaliptică mi se desfăşoară prin faţa ochilor. Văd sânge în jurul meu. Membre amputate, corpuri strivite, dar nu mai aud pe nimeni. Nu a mai rămas nimeni care poate fi salvat. Mai cobor cu greu încă un etaj. Încă un val de cutremur începe şi nu mă pot duce spre uşă. Începe o ploaie cu praf. Instalaţiile au cedat. Aud cum curge apă, sau sânge. Închid ochii. Încerc să zic o rugăciune dar nu îmi mai amintesc cum se face. Am impresia că îmi curg lacrimile dar nu le pot simţi sau percepe. Nu mă doare nimic dar ştiam că sunt rănită. Încerc să-mi încolăcesc mâinile în jurul unui stâlp care părea mai sigur. Dar nu pot simţi nici forma, nici textura. Nimic. Închid ochii şi cutremurul se opreşte iar. Îi deschid şi încerc să fac încă un pas când privirile îmi sunt atrase în mijlocul camerei în descompunere. Un corp. Un corp care a aparţinut unei persoane stătea acolo. Un corp deformat de cădere. Persoana purtase haine ca ale mele… arăta ca mine… era ca mine...era...