Daca ar fi sa luam ca exemplu, nu ca ar fi cazul, dar sa incercam, uite-te la mine… priveste-ma de afara… nimic interesant nu? Dar daca ti-as spune ca sufar de o boala rara? Netratabila? Mortala? Ce ai face? Ai avea 2 optiuni, de fapt eu vad doar doua, poate tu gasesti mai multe, sa ma anunti si pe mine daca vei gasi si altele. Una din el ar fi sa-ti strangi bagajele si sa pleci naibii din viata mea..alta…ar fi sa ramai cu mine. Si daca ti-as spune ca aceasta boala e ceva care macina din exterior spre interior si din interior spre exterior. Ai alege prima variant, sau ai ramane, in continuare? Si de ce ai ramane? Oamenii alearga dupa satisfactii. Nu exista nicio statisfactie in a vedea un om care moare macinat de propria boala, o boala la care nu ai contribuit cu nimic. Un om la care nu ai contribuit cu nimic. Doar niste farame de sentimente pe ici pe colo. Ce ai face? Poate ai ramane din mila….”si asa ca nu o mai duce mult”…ai incerca sa astupi niste goluri in peretii unei ruine cu ciment de ultima calitate? Ai incerca sa pui niste termopane in locurile in care acum o mie de ani erau niste incercari de ferestre? Desigur ca asta ai face. Si stii de ce? Pentru ca atunci cand o sa ma vezi moarta o sa-ti doresti sa spui:”am ajutat-o cat am putut, dar dumnezeu…voia domnului”. Si totusi unde e satisfactia? Ai putea sa incepi sa ma iubesti, sa ma faci sa nu imi doresc moartea. Sa faci din ultima zi din viata ceva extraordinar. Ai putea sa ma ajuti sa ma ridic. Ai putea sa-mi explici de ce trebuie să mor acum. Ai putea să mă întrebi de ce acum cand totul e atat de frumos. Si m-ai ridica si mai sus, mi-ai ajuta sentimentele sa renasc din cenusa ca pasarea Phoenix pentru ca apoi sa vezi o cadere si o izbitura mult mai mare, sa mori de satisfactie cand vei vedea ca sufletul mi se sparge in miliarde de bucati, bucati care de la inceput nu au fost prinse cum trebuie. Am avut o singura satisfactie in viata asta: sa te satisfac pe tine la moartea mea. Am fost de la inceput sortita esecului, am fost doar un om creat din resturi, iar tu nu ai putut face nimic decat sa-mi mai dai niste farame de resturi… fii fericit, era doar un exemplu nu te roaga nimeni sa ma vezi murind:))
miercuri, 11 august 2010
ar putea sa fie si asa de rau...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu