Alegeri...

Ar fi trebuit sa aleg altceva...pana la urma traim intr-o tara in care democratia ar trebui sa conduca. Aveam dreptul sa aleg. Si am ales... asta nu inseamna ca am ales bine, e una din "calitatile" mele. Nu aleg bine niciodata. Imi doresc sa pot crede in lumi paralele; astfel poate ar exista o lume in care am ales bine, poate ca un eu in acest moment se simte cu adevarat implinit. Dar nu pot crede in asta. Pentru ca alegerea lucrurilor proaste imi reprezinta eul. Fara ratarile mele nu as fii ceea e sunt. Ratarile, la fel ca toate lucrurile prin care treci te reprezinta, te fac unic. E ca si cum lucrezi la ceva din greu, il faci perfect, dar realizezi ca e exact ca si al vecinului, aceiasi perfectiune, aceiasi banalitate. Si esti pus in fata unei decizii: sa pastrezi aceiasi perfectiune si acelasi lucru ca si ceilalti...sau distrugi perfectiunea, iti distrugi o bucata din munca numai ca sa o individualizezi. Eu am ales a 2a varianta. Uneori acest lucru ma distruge...mda, am si eu momentele mele de nebunie.

Alegerile, ma tem de ele, totusi le gandesc la rece, le analizez de mii si mii de ori. Nu sunt o perfectionista. Doar ca analizez...mda, bine, sincer? Analizez foarte mult, mai ales dupa ce fac ceva... mda, uneori am si remuscari... dar depinde...

Alegerile... Nu poti fi niciodata sigur daca faci alegerile bune, Si totusi imi place acest aspect al vietii, desii urasc din toata inima incertitudinile, nu vreau sa stiu viitorul. Deoarece daca mi-as stii viitorul inseamna ca nu as mai putea sa aleg, soarta mi-ar fi decisa si m-as transforma doar intr-o epava care se ascunde intr-un colt rece si umed, departe de lume pentru a-si intampina soarta. Deci nu as mai fi vinovata de actiunile mele, nu ar conta, ar fi doar niste..."chiestii". Asta inseamna ca nu trebuie sa raspund pentru ceea ce fac. Ar fi foarte nepotrivit, Fiecare om isi face viitorul cu mana lui. Poate ca lucrurile se intampla cu un motiv, Dar tot noi alegem momentul in care le facem si modul in care le facem. Greselile ne maturizeaza, dar alegerile ne "obliga" sa avem satisfactia "reusitei".